convorbire
Etimologie
Din a convorbi.
Pronunție
- AFI: /kon.vor'bi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului convorbire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | convorbire | convorbiri |
| Articulat | convorbirea | convorbirile |
| Genitiv-Dativ | convorbirii | convorbirilor |
| Vocativ | convorbire | convorbirilor |
- acțiunea de a convorbi; conversație, discuție.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online