harpă

Exemplu de harpă

română

Etimologie

Din franceză harpe, germană Harfe

Pronunție

• AFI: /ˈhar.pə/

Substantiv

Declinarea substantivului harpă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	harpă	harpe
Articulat	harpa	harpele
Genitiv-Dativ	harpei	harpelor
Vocativ	''	''

1. instrument muzical format dintr-o ramă triunghiulară, pe care sunt fixate coarde diferite ca lungime și ca acordaj (dispuse într-o cutie de rezonanță și o consolă) și care sunt puse în vibrație prin ciupire cu degetele de la ambele mâini.
2. arta de a interpreta o compoziție muzicală la o harpă.

Sinonime

• harfă, arpă, arfă

Cuvinte derivate

• harpist, harpistă

Traduceri

instrument muzical

bosniacă: harfa (bosanski) catalană: arpa (català) chineză: 竖琴 (中文) engleză: harp (English) esperanto: harpo (Esperanto) finlandeză: harppu (suomi) franceză: harpe (français) m. germană: Harfe (Deutsch) greacă: άρπα (Ελληνικά) italiană: arpa (italiano), cianfa (italiano), granfa (italiano), ranfa (italiano), zàmpa (italiano)

maghiară: hárfa (magyar) norvegiană: harpe (norsk) neerlandeză: harp (Nederlands) poloneză: harfa (polski) portugheză: harpa (português) rusă: арфа (árfa) f. (русский) sârbă: харфа (harfa) f. (српски / srpski) spaniolă: arpa (español) suedeză: harpa (svenska)