grăbi

română

Origine disputată.

Pate din bulgară грабя (grabja), dar sensul lipsește o derivație slavă. Sensul confer latină rapidus de la rapere.

(v.refl., intranz. și tranz.) a acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul.
Se grăbește să ajungă la timp.
(v.tranz.) a face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa.
Se grăbește a trimite mandatul.

A grăbit muncile agricole.
(v.refl.) a acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi.
Te rog să nu te grăbești în luarea deciziei.

1: (se) iuți, (se) zori, (livr.) (se) alerta, (înv. și pop.) (se) pripi, (se) sili, (înv. și reg.) (se) păzi, spori, (se) steji, (reg.) (se) purta, (înv.) (se) curânda, (se) sârgui, (se) sprinteni
2: devansa, accelera, se zori, (grecism înv.) proftaxi
3: se pripi

a (se) alerta; a (se) iuți