Alnitak
Alnitak Aa/Ab/B | |||||
| |||||
Denumire Bayer | ζ Orionis / ζ Ori / Zeta Orionis | ||||
Denumire Flamsteed | 50 Ori | ||||
Date de observație | |||||
---|---|---|---|---|---|
Constelație | Orion | ||||
Magnitudine aparentă | 1,70/ ~4 / 4,21 | ||||
Magnitudine aparentă vizuală | Magnitudine aparentă vizuală | ||||
Magnitudine absolută (Mv) | -5,25 | ||||
Clasificare spectrală | O9Iab | ||||
Tipul de variabilă | Variabilă Beta Cephei | ||||
Declinație | −01° 56′ 34″ | ||||
Ascensie dreaptă | 05h 40m 45.5s | ||||
Adjectiv | alnitakan | ||||
Astrometrie | |||||
Viteză radială (Rv) | |||||
Paralaxă (π) | 3,99 | ||||
Eroare paralaxă | 0,64 | ||||
Distanța față de Terra | ± 800 al (250 pc) | ||||
Distanța față de centrul Căii Lactee | Distanța față de centrul Căii Lactee | ||||
Orbită | |||||
Companion/pereche | [stea pereche] nerecomandat | ||||
Axă semimajoră | 2.728 | ||||
Excentricitate | 0,07 | ||||
Detalii | |||||
Zeta Orionis Aa | |||||
Masă | 28 M☉ | ||||
Rază | 20 R☉ | ||||
Luminozitate | 100,000/1,300/? L☉ | ||||
Temperatură | 31.500 ± 1000 K | ||||
Zeta Orionis B | |||||
Masă | 23 M☉ | ||||
Temperatură | temperatura la suprafață | ||||
Alte denumiri | |||||
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |||||
Modifică date / text |
Alnitak (din arabă النطاق an-niṭāq: „centura”[1]) este denumirea tradițională a stelei Zeta Orionis (ζ Ori / ζ Orionis), din constelația Orion. Zeta Orionis este steaua cea mai la est, din Centura lui Orion. Celelalte stele din centură sunt Alnilam (Epsilon Orionis) și Mintaka (Delta Orionis).
Alnitak / Zeta Orionis este un sistem stelar triplu aflat la 800 ani-lumină distanță. Steaua primară Zeta Orionis Aa este o supergigantă albastră de tip spectral O9Iab, de magnitudine absolută -5,25. Este de 28 de ori mai masivă decât Soarele și se estimează că raza sa este de 20 de ori mai mare decât raza Soarelui.[2] Are o viață scurtă, de ordinul a câtorva sute de milioane de ani, și va sfârși într-o supernovă.
Zeta Orionis B este o stea de magnitudine aparentă 4 de clasă B, care orbitează Zeta Orionis Aa în 1 500 de ani. Cea de-a treia stea, Zeta Orionis Ab, a fost descoperită în 1998.[3] Ea este o stea de magnitudine aparentă 4 de clasă O.
Sistemul Alnitak este cufundat în nebulozitatea IC 434.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Richard Hinckley Allen, Star-names and their meanings (1936), pp. 314-315.
- ^ Remie H, Lamers HJGLM (). „Effective temperatures, and radii of luminous O and B stars - A test for the accuracy of the model atmospheres”. Astronomy and Astrophysics. 105 (1): 85–97. Accesat în .
- ^ Hummel CA, White NM, Elias NM II, Hajian AR, Nordgren TE (). „ζ Orionis A Is a Double Star”. The Astrophysical Journal. 540 (2): L91–L93. doi:10.1086/312882.
|
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- en Alnitak 3 Spre text online Consultat la 28 august 2007