Vinița
| Vinița | |||
| Вінниця | |||
| — Oraș regional — | |||
 | |||
| |||
  Vinița Vinița (Vinnytsia Oblast) | |||
 Vinița Vinița (Ucraina) | |||
| Coordonate: 49°14′14″N 28°28′2″E / 49.23722°N 28.46722°E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  Ucraina | ||
| Regiune |  Regiunea Vinița | ||
| Cod KOATUU | 0510100000 | ||
| Atestare |  | ||
| Guvernare | |||
| - mayor of Vinnytsia[*] | Serhii Morhunov[*] | ||
| Suprafață[1] | |||
| - Total | 69 km² | ||
| Altitudine | 248 m.d.m. | ||
| Populație | |||
| - Total | ▲ 372.113 (1 februarie 2014) locuitori | ||
| Fus orar | UTC+2 | ||
| Cod poștal | 21001–21499 | ||
| Prefix telefonic | 0432 | ||
| Localități înfrățite | |||
| - 20 orașe înfrățite | listă | ||
| Prezență online | |||
| site web oficial GeoNames OpenStreetMap relation | |||
 | |||
Modifică date / text  | |||
Vinița[2][3][4] sau Vinnița, Vinnica[5] (în ucraineană: Вінниця, în rusă Винница) este un oraș în partea central-vestică a Ucrainei, situat de-a lungul râului Bugul de Sud. Este centrul administrativ al regiunii Vinița și capitala regiunii istorice Podolia și un important nod feroviar. Populația sa a fost 373.300 de locuitori în 2016. Denumirea orașului Vinița provine de la cuvântul slav vechi «вѣно» = cadou sau zestre pentru mireasa, sau de la «винокурня» = distilerie de vin sau de spirt. A fost menționată pentru prima dată în 1363 ca o cetate aparținând prințului Marele duce Olgierd (Algirdas) al Lituaniei. Vinița a fost adesea invadată de către tătari iar mai târziu a fost inclusă în Polonia și apoi, în 1793, în Rusia. Vinița a fost un oraș comercial în secolul al 16-lea, iar mai târziu, a devenit un important centru administrativ regional. Un impuls important pentru dezvoltarea accelerată a Viniței a fost construirea în 1870 a căii ferate care legă Kievul de Odesa. În 1937-1938 NKVD-ului, o poliție secretă a Uniunii Sovietice, a executat mai mult de 9400 de cetățeni ai orașului în masacrul de la Vinița. În a doua jumătate a secolului 20, Vinița a devenit un important centru industrial (construcție de utilaje agricole, aparate electronice, industria de îngrășăminte, materiale de construcții, textilă, confecții, a lemnului, alimentară). Orașul are numeroase instituții de învățământ, mai multe teatre și muzee, precum și o serie de monumente istorice. [6]
Demografie
[modificare | modificare sursă]
Componența lingvistică a orașului Vinnîțea
Ucraineană (84,73%)
Rusă (14,36%)
Alte limbi (0,14%)
Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Vinița era vorbitoare de ucraineană (84,73%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (14,36%).[7]
| 1926[8] | 1939[9] | 1959[10] | 1989[11] | 2001[11] | |
|---|---|---|---|---|---|
| Ucraineni | 41,5 | 49,2 | 60,2 | 77,4 | 87,2 |
| Ruși | 13,8 | 10,6 | 22,1 | 16,4 | 10,2 |
| Evrei | 37,8 | 35,6 | 13,6 | 4,1 | 0,5 |
| Polonezi | 4.3 | 3,0 | 2,0 | 0,7 | 0,5 |
Istorie
[modificare | modificare sursă]
Marele Ducat al Lituaniei 1363–1569
Uniunea statală polono-lituaniană 1569–1672
Imperiul Otoman 1672–1699
Uniunea statală polono-lituaniană 1699–1793
Imperiul Rus 1793–1917
RSS Ucraineană 1920–1922
Uniunea Sovietică 1922–1991
Ucraina 1991–prezent
Personalități născute aici
[modificare | modificare sursă]- Nathan Altman (1889 - 1970), pictor;
- Matvei Bronștein (1906 - 1938), fizician;
- Volodîmîr Hroisman (n. 1978), politician, fost premier al Ucrainei.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ http://vinnitsaok.com.ua/2015/05/13/199684 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Șerban Dragomirescu, Radu Săgeată. Statele lumii contemporane. Editura Corint, 2011.
- ^ Radu Săgeată. Modele de regionare politico-administrativă. Institutul de Geografie, Academia Română. Editura Top Form, București, 2004.
- ^ Participarea Ambasadorului României la Ziua orașului Vinița. Ambasada României în Ucraina
- ^ Mic dicționar enciclopedic. Editura enciclopedică română, București, 1972
- ^ Vinnytsya. Encyclopædia Britannica
- ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Vinița pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Всесоюзная перепись населения 1926 года. М.: Издание ЦСУ Союза ССР, 1928—29
- ^ Всесоюзная перепись населения 1939 года. Национальный состав населения районов, городов и крупных сел союзных республик СССР. г. Винница
- ^ В. М. Кабузан — Украинцы в мире. Динамика численности и расселения 20-е годы XVIII века — 1989 год. Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ a b Про кількість та склад населення Вінницької області за підсумками Всеукраїнського перепису населення 2001 року
