Sari la conținut

P-38 Lightning

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lockheed P-38 Lightning
Tip Avion de vânătoare
Țară de origine Statele Unite ale Americii SUA
Constructor Lockheed
Proiectat de Kelly Johnson
Zbor Inaugural 27 ianuarie 1939
Intrat în serviciu 1941
Retras 1965
Fabricate circa 10 000 exemplare
Echipaj 1 pers.
Lungime 11,53m
Anvergura aripilor 15,86m
Înălțime 3,9m
Suprafața aripilor 30,43 m²
Masă maximă decolare 9 798 kg
Propulsie 2x motoare Allison V-1710 în V cu 12 cilindri
Putere 1 600 CP
Viteză maximă 650 km/h
Plafon de zbor 12 000 m
Rază de acțiune(Autonomie) 3 640 km
Armament 4 mitraliere Browning M2 de calibru 0,50 (12,7mm)
1 tun de 20mm, toate în bot
2 bombe de 454kg sau 10 rachete de 127mm sau 1 torpilă.



Variante P-38E-LO (210 exemplare)
P-38H-LO(601 exemplare)
P-38J-LO(2 970 exemplare)
P-38L-LO/VN (3.810 exemplare)
P-38E-LO
P-38F-LO
_

Lockheed P-38 Lightning este un avion de vânătoare din Al Doilea Război Mondial proiectat de Hall Hibbard și Kelly Johnson pentru firma americană Lockheed. Primul prototp al unui P-38 a efectuat primul său zbor la 27 ianuarie 1939. Avionul de vânătoare are un aspect distinctiv având două motoare la distanță, carlinga avionului în nacela centrală, iar în botul avionului se află atât tunul, cât și mitralierele. Rolurile avionului:

  • bombardament în picaj
  • bombardament
  • atac la sol
  • recunoaștere[1]
  • escortă bombardiere la mare distanță când e echipat cu rezervoare suplimentare.

P-38 Lightning a repurtat cele mai mari succese în Teatrul de Operațiuni din Pacific și în zona de operații China-Burma-India unde cu acest avion au apărut cei mai mari ași americani: Richard Bong (40 victorii aeriene) și Thomas McGuire (38 victorii). Până la apariția în număr mare a avionului de vânătoare P-51D Mustang, P-38 a fost principalul avion de vânătoare cu rază lungă de acțiune[2][3].

Structura avionului Lockheed P-38

[modificare | modificare sursă]

Avionul Lockheed P-38 avea o structură particulară. Era bimotor, cu două fuzelaje și cu două ampenaje.

Acest design era menit să reducă rezistență la înaintare parazită și să permită în același timp amplasarea cât mai eficientă în interiorul fuzelajului a turbocompresorului și a celorlalte echipamente auxiliare. Fiecare din cele două fuzelaje ale avionului adăpostea în ordine, începând cu partea anterioară, motorul, trenul de aterizare, turbocompresorul și, radiatorul, acesta ocupând trei sferturi din volumul său. Această abordare era extrem de diferită față de cea a avioanelor monomotor, proiectate în stil tradițional, al căror fuzelaj exterior era aproape în întregime gol.

În gondola centrală se află carlingă, iar în partea din față a acesteia ce află dispus armamentul și jamba anterioară a trenului de aterizare. Concentrarea întregului armament al aeronavei pe botul său era rezultatul unei structuri extrem de bine gândite, cu un nivel ridicat de eficiență.

Cele două turbocompresoare erau montate pe mijlocul celor două fuzelaje astfel încât să permită poziționarea cât mai eficientă a radiatoarelor intermediare. Acestea aveau rolul de a răci aerul aspirat în fuzelaj, a cărui temperatură creștea din cauza compresorului de supraalimentare. Radiatoarele intermediare au cunoscut o varietate de structuri și dispuneri de-a lungul evoluției avionului. Cele din prima fază de dezvoltare, până la P-38 H, aveau o formă destul de aerodinamică, spre deosebire de cele din a două fază, proiectate astfel încât să contribuie la creșterea puterii motorului. Radiatoarele se regăseau în porțiunea bombată din partea posterioară a celor două fuzelaje și, deși formă lor nu părea chiar atât de aerodinamică, rezistența la înaintare nu era foarte ridicată.

Trenul de aterizare al aeronavei P-38 nu avea în componența să o bechie, ci o roată de bot. Motivul acestei alegeri a fost o rezistență mecanică mare a porțiunii corespunzătoare bechiei, care nu ar fi permis atașarea cu ușurință a acesteia. Rezultatul a fost obținerea unui tren de aterizare de o excelentă rezistență și stabilitate. Trebuie, de asemenea, să menționăm capacitatea de încărcare cu armament, de-a dreptul fantastică, pe care a atins-o Lockheed la ultimul model, capabil să susțină două bombe a câte 910 kg fiecare.

Note
Citări
  1. ^ "P-38 Lightning." National Museum of the United States Air Force. . Retrieved: 21 January 2007.
  2. ^ Stanaway 1997
  3. ^ PTO/CBI Pilots of WWII, Top American aces of the Pacific & CBI Arhivat în , la Wayback Machine.: 5th, 13th and 14th Air Force fighter pilots, Mostly P-38 Lightning pilots, also some P-47, P-40 and P-51 aces Retrieved: 8 May 2007.
Bibliografie
  • Abela, Stephen. "Airfield Tales: Lincolnshire’s wartime legacy." Arhivat în , la Wayback Machine. www.jamesabela.co.uk (Video documentary), 2006.
  • Bodie, Warren M. The Lockheed P-38 Lightning: The Definitive Story of Lockheed's P-38 Fighter. Hayesville, North Carolina: Widewing Publications, 2001, 1991. ISBN 0-96293-595-6.
  • Caidin, Martin. Fork-tailed Devil. New York: Ballantine Books, 1983. ISBN 0-345-31292-9.
  • Cain, Charles W. and Mike Jerram. Fighters of World War II. New York: Exeter Books, 1979. ISBN 0-89673-026-3.
  • Cesarani, David and Sarah Kavanaugh. Holocaust: Critical Concepts in Historical Studies, Volume 5. Abingdon, Oxford, UK: Routledge, 2004. ISBN 0-41531-871-8.
  • Christy, Joe and Jeffrey L. Ethell. P-38 Lightning at War. New York: Scribners, 1977. ISBN 0-684-15740-3.
  • Dimensione cielo. Caccia Assalto 3 - aerei italiani nella 2a guerra mondiale. Roma, Edizioni Bizzarri, 1973. NO ISBN.
  • Donald, David, ed. "Lockheed P-38 Lightning." The Encyclopedia of World Aircraft. Etobicoke, Ontario, Canada: Prospero Books, 1997. ISBN 1-85605-375-X.
  • Dorr, Robert F. and David Donald. Fighters of the US Air Force: From World War I Pursuits to the F-117. New York: Military Press, 1990. ISBN 0-517-66994-3.
  • Ethell, Jeffrey L. P-38 Lightning in World War II Color. St. Paul, Minnesota: Motorbooks International, 1994. ISBN 0-87938-868-4.
  • Ethell, Jeffrey L. et al. "P-38 Lightning." The Great Book of World War II Airplanes (Originally published as 12 separate volumes for each individual aircraft). Tokyo: Bonanza Books, 1984. ISBN 0-517-459930.
  • Francillon, René J. Lockheed Aircraft since 1913. Annapolis, Maryland: Naval Institute Press, 1987. (Originally published by Putnam Aeronautical Books, London). ISBN 978-0870218972.
  • Galland. Adolf. The First and The Last: The Rise and Fall of the German Fighter Forces, 1938-1945. New York: Henry Holt and Company, 1954. No ISBN.
  • Gunston, Bill. Aircraft of World War II. New York: Crescent Books, 1980. ISBN 0-517-31680-3.
  • Gunston, Bill. The Illustrated History of Fighters. New York: Pocket Books, 1981. ISBN 0-671-05655-7.
  • Hatch, Herbert. An Ace and his Angel: Memoirs of a World War II Fighter Pilot. Nashville, Kentucky: Turner Publishing Company, 2000. ISBN 1-56311-574-3.
  • Holls, Dave and Michael Lamm. A Century of Automotive Style: 100 Years of American Car Design. Stockton, California: Lamm-Morada Publishing Co., 1996. ISBN 78-0932128072.
  • Kaplan, Philip and Andy Saunders. Little Friends: The Fighter Pilot Experience in World War II England. New York: Random House, 1991. ISBN 0-39458-434-1.
  • Kirkland, Richard. War Pilot: True Tales of Combat and Adventure. New York: Ballantine Books, 2003. ISBN 0-34545-812-5.
  • Lockheed Aircraft Corporation. Of Men and Stars: A History of Lockheed Aircraft Corporation, 1913-1957. Lockheed Aircraft Corporation, 1958.
  • Maloney, Edward T. Lockheed P-38 "Lightning", Aero Series Vol. 19, Fallbrook, CA: Aero Publishers, Inc., 1968.
  • Neulen, Hans Werner. In the Skies of Europe. Ramsbury, Marlborough, UK: The Crowood Press, 2000. ISBN 1-86126-799-1.
  • Schiff, Stacy. Saint-Exupéry: A Biography. New York: Henry Holt 2006, First edition 1994. ISBN 978-0679403104.
  • Schnitzler, R., G.W. Feuchter and R. Schulz, eds. Handbuch der Luftfahrt (Manual of Aviation). Munich: J.F. Lehmanns Verlag, 1939.
  • Scutts, Jerry. Bf 109 Aces of North Africa and the Mediterranean. Oxford, UK: Osprey Publishing, 1994. ISBN 1-85532-448-2.
  • Scutts, Jerry. Lockheed P-38 Lightning. London: Crowood, 2006. ISBN 1-86126-770-3.
  • Sgarlato, Nico. "I P-38 Italiani. (in Italian)". Aerei Nella Storia n.21, December 2000.
  • Sims, Edward H. Fighter Tactics and Strategy 1914-1970. Fallbrook, California: Aero publisher Inc., 1980. ISBN 0-8168-8795-0.
  • Spick, Mike. Fighter Pilot Tactics: The Techniques of Daylight Air Combat. Cambridge, UK: Patrick Stephens, 1983. ISBN 0-85059-617-3.
  • Spick, Mike. The Illustrated Directory of Fighters. St. Paul, MN: Salamander Books, 2002. ISBN 0-7603-1343-1.
  • Stanaway, John C. P-38 Lightning Aces of the Pacific and CBI. New York: Osprey, 1997. ISBN 1-85532-633-7.
  • Stanaway, John C. P-38 Lightning Aces of the ETO/MTO. London: Osprey Publishing, 1998. ISBN 1-85532-698-1.
  • Stanaway, John C. P-39 Airacobra Aces of World War 2. London: Osprey Publishing, 2001. ISBN 1-84176-204-0.
  • Tillman, Barrett. Brassey's D-Day Encyclopedia: The Normandy Invasion AZ. Dulles, VA: Potomac Books (formerly Brassey's, Inc.), 2004. ISBN 1-57488-760-2.
  • Thompson, J. Steve with Peter C. Smith. Air Combat Manoeuvres: The Technique and History of Air Fighting for Flight Simulation. Hersham, Surrey, UK: Ian Allan Publishing, 2008. ISBN 978-1-903223-98-7.
  • United States Air Force Museum Guidebook. Wright-Patterson AFB, Ohio: Air Force Museum Foundation, 1987.


Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de P-38 Lightning