Nicolae Ghica-Budești

Date personale
Nicolae Ghica-Budești
Născut	22 decembrie 1869 Iași
Decedat	16 decembrie 1943 București
Părinți	Eugen Ghica-Budești[*]
Copii	Ștefan Ghika-Budești
Cetățenie	România
Ocupație	arhitect inginer
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Alma Mater	Universitatea Politehnica din București
Clădiri semnificative	* Casa Rosetti din București * Mausoleul lui Vasile Alecsandri din Mircești * Muzeul Țăranului Român (între 1912 și 1939) din București
Modifică date / text

Nicolae Ghica-Budești (n. 22 decembrie 1869, Iași – d. 16 decembrie 1943, București) a fost un arhitect român, promotor al renașterii vechii arhitecturi românești și al afirmării specificului național, al stilului neoromânesc în arhitectură. A ocupat poziția de profesor la Școala superioară de Arhitectură din București.În calitate de arhitect a fost un specialist în istoria arhitecturii medievale din Muntenia.^[1] Din 1930 a fost membru de onoare al Academiei Române. A fost și membru al Comisiei monumentelor istorice.

Nicolae Ghika-Budești a fost fiul lui Eugen Ghika-Budești (1843 – 1919) și al soției sale Elena Cantacuzino. A purtat numele satului Budești, din fostul județ Roman, azi județul Neamț. S-a căsătorit cu Madeleine Landrieu la Paris, în 7 martie 1901^[2] Din căsătoria lor s-au născut doi fii: Ion Ghika-Budești care a devenit profesor la Facultatea de Arhitectură din București și Ștefan Ghika-Budești,^[3] creatorul școlii românești de geologie inginerească.

Studii

După cursurile primare efectuate la colegiul Gaillard, în Lausanne, Elveția a urmat cursurile liceale la Ecole Monge, din Paris, și în continuare, cursurile Școlii de Poduri și Șosele din București, obținând titlul de inginer. Apoi, Ghika-Budești a plecat la Paris, unde a frecventat, în perioada 1893-1901, Ecole des Beaux-Arts, în atelierul profesorului Victor Laloux.

Operă

După planurile arhitectului s-au construit:

Muzeul de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială, astăzi Muzeul Țăranului Român (în etape, între anii 1912 și 1939)
Mausoleul lui Vasile Alecsandri din Mircești
Biserica Copou din Iași
Biserica Sf. Vasile cel Mare din strada Polonă, București
Biserica "Schimbarea la Față" Cuțitul de Argint, București
Casa Radu Rosetti, București (Str. Mihail Moxa nr. 3-5)
Liceul din Râmnicu Vâlcea (Colegiul Național „Alexandru Lahovari”)
A participat la lucrările de extindere ale Palatului Universității București (1912)

Publicații

Preocuparea pentru vechea arhitectură românească s-a concretizat și în diverse publicații despre istoria arhitecturii din Muntenia și Oltenia, unele dintre cărțile sale fiind chiar de referință:

Mânăstirea Probota (cu G. Balș), București - Institutul de arte grafice Carol Göbl, 1909 (Arta românească nr. 3)
Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia. I. Înrâuririle străine de la origine până la Neagoe Basarab, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice (BCMI) XX (1927), fasciculele 53-54, paginile 121-158
Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia. II. Vechiul stil românesc din veacul al XVI-lea, în BCMI, XXIII (1930), fasciculele 63-66
Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia. III. Veacul al XVII-Iea, în BCMI XXV (1932), fasciculele 71~74
Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia. IV. Noul stil din veacul al XVIII-lea, în BCMI, XXIX (1936), fasciculele 87-90

Note

^ Ștefănescu, Ștefan (coord.) (1978). Enciclopedia istoriografiei românești. București: Editura științifică și enciclopedică. p. 155.
^ Mihai Sorin Rădulescu, Din istoria familiei Ghika. Contribuții de istorie culturală. București: Corint Books, 2017, p. 88. ISBN 978-606-793-105-1
^ Arh. Nicolae Ghika-Budești - La împlinirea a 70 de ani de la trecerea sa în neființă

Vezi și

Legături externe

Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – G

[1] Ștefănescu, Ștefan (coord.) (1978). Enciclopedia istoriografiei românești. București: Editura științifică și enciclopedică. p. 155.

[2] Mihai Sorin Rădulescu, Din istoria familiei Ghika. Contribuții de istorie culturală. București: Corint Books, 2017, p. 88. ISBN 978-606-793-105-1

[3] Arh. Nicolae Ghika-Budești - La împlinirea a 70 de ani de la trecerea sa în neființă

[1]

[2]

[3]