Concursul Muzical Eurovision 1964
Concursul Muzical Eurovision 1964
| ||||
---|---|---|---|---|
Data finalei | 21 martie 1964 | |||
Prezentator | Lotte Wæver | |||
Dirijor | Kai Mortensen | |||
Televiziune-gazdă | DR | |||
Sală | Tivolis Koncertsal Copenhaga, Danemarca | |||
Piesă câștigătoare | Italia „Non ho l'età” | |||
Sistem de votare | ||||
Fiecare țară are 10 jurați care distribuie trei puncte celor 1, 2 sau 3 cântece favorite personale. Punctele se însumează, iar, în forma finală a voturilor, se acordă 5 puncte cântecului cu cel mai mare punctaj la nivelul juriului național, 3 puncte celui de-al doilea și 1 punct celui de-al treilea. Dacă toți cei 10 jurați votează un singur cântec, acela primește toate cele 9 puncte. Dacă numai două cântece sunt alese de juriu, acestea primesc 6 (locul I) și 3 puncte (locul al II-lea). Cântecul care are cele mai multe puncte la final câștigă competiția. | ||||
Număr de cântece | 16 | |||
Debuturi | Portugalia | |||
Retrageri | Suedia | |||
0 puncte | Elve ția Germania Iugoslavia Portugalia | |||
Intermediu | ||||
Balet-arlechinadă | ||||
| ||||
Concursul Muzical Eurovision | ||||
| ||||
Modifică text |
Concursul Muzical Eurovision 1964 a fost cea de-a noua ediție a Concursului Muzical Eurovision, care a avut loc în Copenhaga, după victoria daneză din anul precedent. Suedia nu a participat, din cauza unui boicot al cântăreților. Concursul a fost, totuși, difuzat în această țară. Un alt protest a venit din partea unui bărbat care a intrat pe scenă după ce cântecul elvețian a fost interpretat, având în mână o pancartă cu un mesaj politic împotriva lui Francisco Franco și a lui António de Oliveira Salazar. Telespectatorii au putut vedea doar tabela de marcaj în acest timp.
Italia a obținut prima sa victorie, în timp ce Elveția, Germania, Iugoslavia și Portugalia au avut pentru prima oară 0 puncte. Portugalia a devenit, astfel, prima țară care nu a primit niciun punct când a debutat în concurs. Țările de Jos au trimis prima concurentă din afara Europei, Anneke Grönloh fiind de origine indoneziană.
Reacția imediată a publicului din sală la cântecul Italiei a fost foarte entuziast și lung și, în mod neobișnuit pentru un număr din concurs, Gigliolei Cinquetti i s-a permis să revină pe scenă pentru a face o a doua plecăciune. Scorul final al Italiei a fost de aproape trei ori mai mare decât al țării situate pe locul doi, această victorie fiind cea mai evidentă din istoria concursului. Sub sistemul curent de votare, e puțin probabil ca acest lucru să se întâmple, dar este posibil din punct de vedere matematic.
Ca și în cazul ediției din 1956, nu se știe să fi supraviețuit vreo înregistrare video a concursului, dar există una audio. Diferie reportaje susțin că acest lucru se datorează faptului că a fost un incendiu în studiourile DR în anii '70. Niciun alt post de televiziune nu a înregistrat întreaga emisiune, dar există fragmente în arhiva televiziunii germane, NDR.
Rezultate
[modificare | modificare sursă]Țară | Limbă[1] | Artist | Cântec | Traducere | Loc | Puncte | |
---|---|---|---|---|---|---|---|
01 | Luxemburg | franceză | Hugues Aufray | „Dès que le printemps revient” | Odată cu venirea primăverii | 04 | 14 |
02 | Ț ările de Jos | olandeză | Anneke Grönloh | „Jij bent mijn leven” | Tu ești viața mea | 10 | 2 |
03 | Norvegia | norvegiană | Arne Bendiksen | „Spiral” | Spirală | 08 | 6 |
04 | Danemarca | daneză | Bjørn Tidmand | „Sangen om dig” | Cântecul despre tine | 09 | 4 |
05 | Finlanda | finlandeză | Lasse Mårtenson | „Laiskotellen” | Lipsă de activitate | 07 | 9 |
06 | Austria | germană | Udo Jürgens | „Warum nur, warum?” | Dar de ce, de ce? | 06 | 11 |
07 | Fran ța | franceză | Rachel | „Le chant de Mallory” | Cântecul lui Mallory | 04 | 14 |
08 | Regatul Unit | engleză | Matt Monro | „I Love the Little Things” | Îmi plac lucrurile mărunte | 02 | 17 |
09 | Germania | germană | Nora Nova | „Man gewöhnt sich so schnell an das Schöne” | Ce rapid ne obișnuim cu lucrurile frumoase | 13 | 0 |
10 | Monaco | franceză | Romuald | „Où sont-elles passées” | Unde au plecat(?) | 03 | 15 |
11 | Portugalia | portugheză | António Calvário | „Oração” | Rugăciune | 13 | 0 |
12 | Italia | italiană | Gigliola Cinquetti | „Non ho l'età” | Nu am vârsta | 01 | 49 |
13 | Iugoslavia | bosniacă | Sabahudin Kurt | „Život je sklopio krug” | Viața a devenit un ciclu complet | 13 | 0 |
14 | Elve ția | italiană | Anita Traversi | „I miei pensieri” | Gândurile mele | 13 | 0 |
15 | Belgia | franceză | Robert Cogoi | „Près de ma rivière” | În apropierea râului meu | 10 | 2 |
16 | Spania | spaniolă | Tim, Nelly & Tony | „Caracola” | Cochilie | 12 | 1 |
Tabel
[modificare | modificare sursă]5 puncte
[modificare | modificare sursă]Nr. | Pentru | De la |
---|---|---|
8 | Italia | Austria, Belgia, Finlanda, Iugoslavia, Luxemburg, Portugalia, Regatul Unit, Țările de Jos |
2 | Austria | Italia, Spania |
Regatul Unit | Elveția, Norvegia | |
1 | Franța | Monaco |
Luxemburg | Germania | |
Monaco | Franța | |
Norvegia | Danemarca |
Artiști care au revenit
[modificare | modificare sursă]Artist | Țară | Ani precedenți | Loc |
---|---|---|---|
Anita Traversi | Elve ția | 1960 | 8 |
Comentatori
[modificare | modificare sursă]- Luxemburg - Jacques Navadic (Télé-Luxembourg)
- Ț ările de Jos – Ageeth Scherphuis (NTS)[2]
- Norvegia - Odd Grythe (NRK)[3]
- Danemarca - necunoscut (DR TV)
- Finlanda - Aarno Walli (Suomen Televisio)[4]
- Austria - Emil Kollpacher (ORF)
- Fran ța - Robert Beauvais (Première Chaîne RTF)[5]
- Regatul Unit - David Jacobs (BBC TV), Tom Sloan (BBC Light Programme)
- Germania - Hermann Rockmann (ARD Deutsches Fernsehen)
- Monaco - Robert Beauvais (Télé Monte Carlo)
- Portugalia - inexistent (RTP)
- Italia - Renato Tagliani (Programma Nazionale)
- Iugoslavia - Miloje Orlović (Televizija Beograd), Gordana Bonetti (Televizija Zagreb), Tomaž Terček (Televizija Ljubljana)
- Elve ția - Theodor Haller (TV DRS), Georges Hardy (TSR), Giovanni Bertini (TSI)
- Belgia - Paule Herreman (RTB),[5] Herman Verelst (BRT)
- Spania - Federico Gallo (TVE)[6]
- Suedia - Sven Lindahl (Sveriges Radio-TV)[7]
Purtători de cuvânt
[modificare | modificare sursă]- Luxemburg - necunoscut
- Ț ările de Jos – Pim Jacobs
- Norvegia - Sverre Christophersen[3]
- Danemarca - Bent Henius
- Finlanda - Poppe Berg[8]
- Austria - Ernst Grissemann
- Fran ța - Claude Darget
- Regatul Unit - Michael Aspel
- Germania - Lia Wöhr
- Monaco - necunoscut
- Portugalia - Maria Manuela Furtado
- Italia - Rosanna Vaudetti
- Iugoslavia - necunoscut
- Elve ția - Alexandre Burger
- Belgia - André Hagon
- Spania - necunoscut
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ „Eurovision Song Contest 1964”. The Diggiloo Thrush. Accesat în .
- ^ „Dokumentaire over Schiermonnikoog”. De Leeuwarder Courant (în olandeză). .
- ^ a b Dyrseth, Seppo (OGAE Norvegia)
- ^ Selostajat ja taustalaulajat läpi vuosien? - Viisukuppila, www.viisukuppila.fi
- ^ a b 1964 - Copenhague
- ^ „phpbb3.es”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Leif Thorsson. Melodifestivalen genom tiderna [„Melodifestivalen de-a lungul timpului”] (2006), p. 48. Stockholm: Premium Publishing AB. ISBN 91-89136-29-2
- ^ Selostajat ja taustalaulajat läpi vuosien? - Viisukuppila, www.viisukuppila.fi
|
|