Sari la conținut

Concursul Muzical Eurovision 1964

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Concursul Muzical Eurovision 1964
Data finalei 21 martie 1964
Prezentator Lotte Wæver
Dirijor Kai Mortensen
Televiziune-gazdă Danemarca DR
Sală Tivolis Koncertsal
Copenhaga, Danemarca
Piesă câștigătoare Italia Italia
„Non ho l'età”
Sistem de votare
Fiecare țară are 10 jurați care distribuie trei puncte celor 1, 2 sau 3 cântece favorite personale. Punctele se însumează, iar, în forma finală a voturilor, se acordă 5 puncte cântecului cu cel mai mare punctaj la nivelul juriului național, 3 puncte celui de-al doilea și 1 punct celui de-al treilea. Dacă toți cei 10 jurați votează un singur cântec, acela primește toate cele 9 puncte. Dacă numai două cântece sunt alese de juriu, acestea primesc 6 (locul I) și 3 puncte (locul al II-lea). Cântecul care are cele mai multe puncte la final câștigă competiția.
Număr de cântece 16
Debuturi Portugalia Portugalia
Retrageri Suedia Suedia
0 puncte Elveția Elvetția
Germania Germania
Iugoslavia Iugoslavia
Portugalia Portugalia
Intermediu
Balet-arlechinadă
Concursul Muzical Eurovision 
◄ 1963 1965 ►

Concursul Muzical Eurovision 1964 a fost cea de-a noua ediție a Concursului Muzical Eurovision, care a avut loc în Copenhaga, după victoria daneză din anul precedent. Suedia nu a participat, din cauza unui boicot al cântăreților. Concursul a fost, totuși, difuzat în această țară. Un alt protest a venit din partea unui bărbat care a intrat pe scenă după ce cântecul elvețian a fost interpretat, având în mână o pancartă cu un mesaj politic împotriva lui Francisco Franco și a lui António de Oliveira Salazar. Telespectatorii au putut vedea doar tabela de marcaj în acest timp.

Italia a obținut prima sa victorie, în timp ce Elveția, Germania, Iugoslavia și Portugalia au avut pentru prima oară 0 puncte. Portugalia a devenit, astfel, prima țară care nu a primit niciun punct când a debutat în concurs. Țările de Jos au trimis prima concurentă din afara Europei, Anneke Grönloh fiind de origine indoneziană.

Reacția imediată a publicului din sală la cântecul Italiei a fost foarte entuziast și lung și, în mod neobișnuit pentru un număr din concurs, Gigliolei Cinquetti i s-a permis să revină pe scenă pentru a face o a doua plecăciune. Scorul final al Italiei a fost de aproape trei ori mai mare decât al țării situate pe locul doi, această victorie fiind cea mai evidentă din istoria concursului. Sub sistemul curent de votare, e puțin probabil ca acest lucru să se întâmple, dar este posibil din punct de vedere matematic.

Ca și în cazul ediției din 1956, nu se știe să fi supraviețuit vreo înregistrare video a concursului, dar există una audio. Diferie reportaje susțin că acest lucru se datorează faptului că a fost un incendiu în studiourile DR în anii '70. Niciun alt post de televiziune nu a înregistrat întreaga emisiune, dar există fragmente în arhiva televiziunii germane, NDR.

Țară Limbă[1] Artist Cântec Traducere Loc Puncte
01 Luxemburg Luxemburg franceză Hugues Aufray „Dès que le printemps revient” Odată cu venirea primăverii 04 14
02 Țările de Jos TȚaările de Jos olandeză Anneke Grönloh „Jij bent mijn leven” Tu ești viața mea 10 2
03 Norvegia Norvegia norvegiană Arne Bendiksen „Spiral” Spirală 08 6
04 Danemarca Danemarca daneză Bjørn Tidmand „Sangen om dig” Cântecul despre tine 09 4
05 Finlanda Finlanda finlandeză Lasse Mårtenson „Laiskotellen” Lipsă de activitate 07 9
06 Austria Austria germană Udo Jürgens „Warum nur, warum?” Dar de ce, de ce? 06 11
07 Franța Frantța franceză Rachel „Le chant de Mallory” Cântecul lui Mallory 04 14
08 Regatul Unit Regatul Unit engleză Matt Monro „I Love the Little Things” Îmi plac lucrurile mărunte 02 17
09 Germania Germania germană Nora Nova „Man gewöhnt sich so schnell an das Schöne” Ce rapid ne obișnuim cu lucrurile frumoase 13 0
10 Monaco Monaco franceză Romuald „Où sont-elles passées” Unde au plecat(?) 03 15
11 Portugalia Portugalia portugheză António Calvário „Oração” Rugăciune 13 0
12 Italia Italia italiană Gigliola Cinquetti „Non ho l'età” Nu am vârsta 01 49
13 Iugoslavia Iugoslavia bosniacă Sabahudin Kurt „Život je sklopio krug” Viața a devenit un ciclu complet 13 0
14 Elveția Elvetția italiană Anita Traversi „I miei pensieri” Gândurile mele 13 0
15 Belgia Belgia franceză Robert Cogoi „Près de ma rivière” În apropierea râului meu 10 2
16 Spania Spania spaniolă Tim, Nelly & Tony „Caracola” Cochilie 12 1
Rochia lui Anneke Grönloh, reprezentanta Țărilor de Jos
Rezultate
Total Luxemburg Țările de Jos Norvegia Danemarca Finlanda Austria Franța Regatul Unit Germania Monaco Portugalia Italia Iugoslavia Elveția Belgia Spania
Concurenți Luxemburg 14   3         3   5     3        
Țările de Jos 2       1       1                
Norvegia 6       5 1                      
Danemarca 4     1                         3
Finlanda 9     3 3       3                
Austria 11                       5     1 5
Franța 14 1         3       5 3   1     1
Regatul Unit 17   1 5   3 1 1   1         5    
Germania 0                                
Monaco 15 3           5           3 1 3  
Portugalia 0                                
Italia 49 5 5     5 5   5 3 3 5   5 3 5  
Iugoslavia 0                                
Elveția 0                                
Belgia 2                   1 1          
Spania 1                       1        
Nr. Pentru De la
8 Italia Austria, Belgia, Finlanda, Iugoslavia, Luxemburg, Portugalia, Regatul Unit, Țările de Jos
2 Austria Italia, Spania
Regatul Unit Elveția, Norvegia
1 Franța Monaco
Luxemburg Germania
Monaco Franța
Norvegia Danemarca

Artiști care au revenit

[modificare | modificare sursă]
Artist Țară Ani precedenți Loc
Anita Traversi Elveția Elvetția 1960 8
  • Luxemburg Luxemburg - Jacques Navadic (Télé-Luxembourg)
  • Țările de Jos TȚaările de Jos – Ageeth Scherphuis (NTS)[2]
  • Norvegia Norvegia - Odd Grythe (NRK)[3]
  • Danemarca Danemarca - necunoscut (DR TV)
  • Finlanda Finlanda - Aarno Walli (Suomen Televisio)[4]
  • Austria Austria - Emil Kollpacher (ORF)
  • Franța Frantța - Robert Beauvais (Première Chaîne RTF)[5]
  • Regatul Unit Regatul Unit - David Jacobs (BBC TV), Tom Sloan (BBC Light Programme)
  • Germania Germania - Hermann Rockmann (ARD Deutsches Fernsehen)
  • Monaco Monaco - Robert Beauvais (Télé Monte Carlo)
  • Portugalia Portugalia - inexistent (RTP)
  • Italia Italia - Renato Tagliani (Programma Nazionale)
  • Iugoslavia Iugoslavia - Miloje Orlović (Televizija Beograd), Gordana Bonetti (Televizija Zagreb), Tomaž Terček (Televizija Ljubljana)
  • Elveția Elvetția - Theodor Haller (TV DRS), Georges Hardy (TSR), Giovanni Bertini (TSI)
  • Belgia Belgia - Paule Herreman (RTB),[5] Herman Verelst (BRT)
  • Spania Spania - Federico Gallo (TVE)[6]
  • Suedia Suedia - Sven Lindahl (Sveriges Radio-TV)[7]

Purtători de cuvânt

[modificare | modificare sursă]
  1. Luxemburg Luxemburg - necunoscut
  2. Țările de Jos TȚaările de Jos – Pim Jacobs
  3. Norvegia Norvegia - Sverre Christophersen[3]
  4. Danemarca Danemarca - Bent Henius
  5. Finlanda Finlanda - Poppe Berg[8]
  6. Austria Austria - Ernst Grissemann
  7. Franța Frantța - Claude Darget
  8. Regatul Unit Regatul Unit - Michael Aspel
  9. Germania Germania - Lia Wöhr
  10. Monaco Monaco - necunoscut
  11. Portugalia Portugalia - Maria Manuela Furtado
  12. Italia Italia - Rosanna Vaudetti
  13. Iugoslavia Iugoslavia - necunoscut
  14. Elveția Elvetția - Alexandre Burger
  15. Belgia Belgia - André Hagon
  16. Spania Spania - necunoscut
  1. ^ „Eurovision Song Contest 1964”. The Diggiloo Thrush. Accesat în . 
  2. ^ „Dokumentaire over Schiermonnikoog”. De Leeuwarder Courant (în olandeză). . 
  3. ^ a b Dyrseth, Seppo (OGAE Norvegia)
  4. ^ Selostajat ja taustalaulajat läpi vuosien? - Viisukuppila, www.viisukuppila.fi 
  5. ^ a b 1964 - Copenhague
  6. ^ „phpbb3.es”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Leif Thorsson. Melodifestivalen genom tiderna [„Melodifestivalen de-a lungul timpului”] (2006), p. 48. Stockholm: Premium Publishing AB. ISBN 91-89136-29-2
  8. ^ Selostajat ja taustalaulajat läpi vuosien? - Viisukuppila, www.viisukuppila.fi