Sari la conținut

Concursul Muzical Eurovision 1959

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Concursul Muzical Eurovision 1959
Data finalei 11 martie 1959
Prezentator Jacqueline Joubert
Dirijor Franck Pourcel
Regizor Marcel Cravenne
Televiziune-gazdă Franța RTF
Sală Palais des Festivals et des Congrès
Cannes, Franța
Piesă câștigătoare Țările de Jos TȚaările de Jos
„Een beetje”
Sistem de votare
Fiecare țară are 10 jurați, care acordă fiecare un punct cântecului lor preferat.
Număr de cântece 11
Debuturi Monaco Monaco
Reveniri Regatul Unit Regatul Unit
Retrageri Luxemburg Luxemburg
Concursul Muzical Eurovision 
◄ 1958 1960 ►

Concursul Muzical Eurovision 1959 a fost cea de-a patra ediție a Concursului Muzical Eurovision, care a avut loc miercurea, pe 11 martie 1959, la Cannes, în urma victoriei Franței din anul precedent.[1] Competiția a fost câștigată de TȚaările de Jos, cu piesa „Een beetje”, interpretată de Teddy Scholten, fiind prima ocazie cu care o țară câștigă pentru a doua oară. Willy van Hemert a scris și piesa „Net als toen” (câștigătoare în 1957) – așadar, el este prima persoană ce a câștigat concursul de două ori.

Pentru mai multe detalii despre orașul-gazdă, vedeți Cannes.
Palais des Festivals et des Congrès, Cannes, Franța, sala în care a fost organizat Concursul Muzical Eurovision 1959.

Concursul Muzical Eurovision 1959 a fost organizat la Cannes, un oraș de pe Coasta de Azur. Palais des Festivals et des Congrès, în care s-a ținut concursul, a fost construit în 1949 pentru a găzdui Festivalul de Film de la Cannes. Clădirea inițială era localizată pe bulevardul Promenade de la Croisette, unde se află în prezent hotelul de 5 stele JW Marriott Cannes.

O nouă regulă a fost creată în acest an, aceasta interzicând ca juriile naționale să conțină compozitori profesioniști. Presa a susținut că Italia și Franța ar fi acordat mai multe puncte Țărilor de Jos pentru că niciuna dintre ele nu dorea ca cealaltă să câștige. Nu a existat nicio declarație oficială referitoare la aceste acuzații.

Această ediție a fost singura în care primele 3 cântece clasate (nu numai cel câștigător) au fost reluate la finalul transmisiunii.

Țări participante

[modificare | modificare sursă]

În timp ce Luxemburgul s-a retras pentru prima oară din concurs, Regatul Unit a revenit după un an de pauză și a obținut pentru prima oară locul al doilea (pe care urma să îl obțină de încă 14 ori de-a lungul istoriei concursului). Monaco și-a făcut debutul în concurs, dar a obținut ultimul loc.

Orchestra a fost condusă de următorii dirijori:

Artiști care au revenit

[modificare | modificare sursă]
Artist Țară Ani precedenți Loc
Birthe Wilke Danemarca Danemarca 1957 3
Domenico Modugno Italia Italia 1958 3
Țară Limbă[2] Artist Cântec Traducere Loc Puncte
01 Franța Frantța franceză Jean Philippe „Oui, oui, oui, oui” Da, da, da, da 03 15
02 Danemarca Danemarca daneză Birthe Wilke „Uh, jeg ville ønske jeg var dig” O, îmi doresc să fi fost în locul tău 05 12
03 Italia Italia italiană Domenico Modugno Piove (Ciao, ciao bambina) Plouă (Pa-pa, dragă) 06 9
04 Monaco Monaco franceză Jacques Pills „Mon ami Pierrot” Prietenul meu, Pierrot 11 1
05 Țările de Jos TȚaările de Jos olandeză Teddy Scholten „Een beetje” Un pic 01 21
06 Germania Germania germană Alice și Ellen Kessler „Heute Abend wollen wir tanzen geh'n” Diseară vrem să mergem la dans 08 5
07 Suedia Suedia suedeză Brita Borg „Augustin” Augustin 09 4
08 Elveția Elvetția germană Christa Williams „Irgendwoher” De undeva 04 14
09 Austria Austria germană Ferry Graf „Der K und K Kalypso aus Wien” Calipsoul K și K din Viena 09 4
10 Regatul Unit Regatul Unit engleză Pearl Carr și Teddy Johnson „Sing, Little Birdie” Cântă, păsărico 02 16
11 Belgia Belgia olandeză Bob Benny „Hou toch van mij” Te rog să mă iubești 06 9
Rezultate
Total Franța Danemarca Italia Monaco Țările de Jos Germania Suedia Elveția Austria Regatul Unit Belgia
Concurenți Franța 15   4 1 2   4   1 1   2
Danemarca 12     1 1 1   4 1 2 2  
Italia 9 3     1     1 3     1
Monaco 1                 1    
Țările de Jos 21 4   7 1   2     3 1 3
Germania 5 2   1         1     1
Suedia 4   1     3            
Elveția 14   2   1   1 3   1 5 1
Austria 4       1     2 1      
Regatul Unit 16 1 1   2 5     3 2   2
Belgia 9   2   1 1 3       2  

Comentatori și purtători de cuvânt

[modificare | modificare sursă]

Tabelele de mai jos arată ordinea acordării voturilor, împreună cu purtătorii de cuvânt responsabili cu anunțarea rezultatelor din țara lor. Fiecare post participant a trimis și comentatori care să raporteze de la fața locului în limba maternă.[3]

Purtători de cuvânt
Țară Nume
01 Belgia Belgia Bert Leysen
02 Regatul Unit Regatul Unit Pete Murray
03 Austria Austria Karl Bruck
04 Elveția Elvetția Boris Acquadro
05 Suedia Suedia[4] Roland Eiworth
06 Germania Germania necunoscut
07 Țările de Jos TȚaările de Jos[5] Siebe van der Zee
08 Monaco Monaco necunoscut
09 Italia Italia Enzo Tortora
10 Danemarca Danemarca Bent Henius
11 Franța Frantța Marianne Lecène
Comentatori
Țară Comentatori Post
Austria Austria Elena Gerhard ORF
Belgia Belgia Nic Bal NIR
Paule Herreman INR
Danemarca Danemarca Sejr Volmer-Sørensen DR TV
Elveția Elvetția Theodor Haller TV DRS
Claude Darget TSR
Franța Frantța RTF
Germania Germania Elena Gerhard Deutsches Fernsehen
Italia Italia Bianca Maria Piccinino Programma Nazionale
Luxemburg Luxemburg Claude Darget Télé-Luxembourg
Monaco Monaco Télé Monte Carlo
Regatul Unit Regatul Unit Tom Sloan BBC Television Service
Pete Murray BBC Light Programme
Suedia Suedia[6] Jan Gabrielsson Sveriges Radio-TV
Țările de Jos TȚaările de Jos[7] Piet te Nuyl RTS

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Eurovision History - Cannes 1959”. Uniunea Europeană de Radio-Televiziune. Accesat în . 
  2. ^ „Eurovision Song Contest 1959”. The Diggiloo Thrush. Accesat în . 
  3. ^ „Eurovision 1959 - Cast and Crew”. IMDb. Accesat în . 
  4. ^ „Infosajten.com”. Infosajten.com. Accesat în . 
  5. ^ "Teddy Scholten eerste in Eurovisie Songfestival", Utrechts Nieuwsblad, 12 martie 1959
  6. ^ Leif Thorsson. Melodifestivalen genom tiderna [„Melodifestivalen de-a lungul timpului”] (2006), pag. 14. Stockholm: Premium Publishing AB. ISBN 91-89136-29-2
  7. ^ „Teddy Scholten won voor Nederland Songfestival”. De Leeuwarder Courant (în olandeză). .