Sari la conținut

Anatemă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Anatema (din greacă ἀνάθεμα[1]) este o formulă de blestem folosită pentru prima dată de Pavel (Romani 9:3, Corinteni 16,22), mai târziu de biserică, cu ocazia excomunicărilor.

Sensul cuvântului anatema este acela de condamnare, excludere din societate, pieire eternă. Ea se aplică atât clericilor cât și mirenilor.[2]

Mica anatemă (excommunicatio minor) reprezintă refuzul acordării sacramentelor sau a titlului de preot, iar Marea anatemă (excommunicatio major) înseamnă excluderea din biserică.

  1. ^ „Anatema”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „Abateri și delicte în dreptul penal bisericesc!”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]