urmă
Appearance
Romanian
[edit]Etymology 1
[edit]Possibly from a Vulgar Latin root *orma or Late Latin osma, ultimately from Ancient Greek ὀσμή (osmḗ) . Compare Aromanian urmã, Megleno-Romanian urmă, Istriot urma, Italian orma, also Spanish husma, Venetan usma and Friulian olme.
Pronunciation
[edit]Noun
[edit]urmă f (plural urme)
- (literally) footprint, track
- Un vânător cunoaște animalele după urme.
- A hunter knows animals by their tracks.
- mark (visible vestige of a contact or process)
- a lăsa o urmă ― to leave a mark
- Urma impactului se vede din spațiu.
- The mark left by the impact can be seen from space.
- Mașina a lăsat urme de frână.
- The car left skid marks.
- track, trail (mark left behind by a movement)
- Ducând în spate sacul rupt, am lăsat o urmă de grâu.
- Carrying the torn sack on my back, I left a trail of grain behind me.
- wake (what follows the passage of something)
- a lăsa în urmă ― to leave in its wake
- În urma tornadei nu este decât distrugere.
- In the wake of the tornado there is nothing but destruction.
- trace, vestige (material or immaterial proof of something’s existence)
- fără (de) urmă ― without a trace
- Săpăturile au dezvăluit urmele unei așezări preistorice.
- The excavations revealed the vestiges of a prehistoric settlement.
- (chiefly in the negative) trace (very small quantity or number of something)
- nici urmă ― not a trace
- Pe Lună nu există nicio urmă de viață.
- There is no trace of life on the Moon.
- ―Mai este apă? ―Nici urmă.
- “Is there any more water?” “Not a trace.”
- (in the plural) trace (proportionally insignificant residual amount)
- Aurul are o puritate de 99,99%, cu urme de cupru.
- The gold has a purity of 99.99%, with traces of copper.
- earth from someone’s footprint, used in folk magic
- (probably obsolete) one’s place of origin [until c. 1900]
- a trimite la urmă ― to send back where one came from
- (historical) unit of measurement equal to a sixth of a stânjen (circa 35 cm)
- (obsolete) sole
- Synonym: talpă
- (obsolete) footstep
- Synonym: pas
- (obsolete) Synonym of urmare (“result, consequence, that which follows”)
Declension
[edit]singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | urmă | urma | urme | urmele | |
genitive-dative | urme | urmei | urme | urmelor | |
vocative | urmă, urmo | urmelor |
Derived terms
[edit]- da de urmă
- de pe urma
- din urmă
- i se pierde urma
- i se ști de urmă
- îi călca pe urme
- îi lua urma
- în cele din urmă
- în urma
- în urmă
- la urma urmei
- la urmă
- până la urmă
- pe aceeași urmă
- pe urmă
- urma
- urma alege
- urmaș
- urmatic
- urmăretic
- urmări
Etymology 2
[edit]Pronunciation
[edit]Verb
[edit]urmă
- third-person singular simple past indicative of urma
Further reading
[edit]- urmă in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
- Marius Sala, Gheorghe Mihăilă, editors (2002), Dicționarul Limbii Române[1], volume 11, part 2, Bucharest: Romanian Academy, pages 360–371
Categories:
- Romanian terms inherited from Vulgar Latin
- Romanian terms derived from Vulgar Latin
- Romanian terms inherited from Late Latin
- Romanian terms derived from Late Latin
- Romanian terms derived from Ancient Greek
- Romanian terms with IPA pronunciation
- Romanian terms with audio pronunciation
- Rhymes:Romanian/urmə
- Rhymes:Romanian/urmə/2 syllables
- Romanian lemmas
- Romanian nouns
- Romanian countable nouns
- Romanian feminine nouns
- Romanian terms with usage examples
- Romanian terms with collocations
- Romanian negative polarity items
- Romanian terms with obsolete senses
- Romanian terms with historical senses
- Rhymes:Romanian/ə
- Rhymes:Romanian/ə/2 syllables
- Romanian non-lemma forms
- Romanian verb forms