grup

română

Etimologie

Din franceză groupe.

Pronunție

• AFI: /grup/

Substantiv

Declinarea substantivului grup
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	grup	grupuri
Articulat	grupul	grupurile
Genitiv-Dativ	grupului	grupurilor
Vocativ	grupule	grupurilor

1. ansamblu de obiecte, de animale sau de plante asemănătoare, aflate laolaltă.
2. ansamblu de obiecte, de piese etc. de același fel, reunite pe baza caracteristicilor funcționale și alcătuind un tot.

   Grup electrogen.

3. ansamblu de persoane reunite (în mod stabil sau temporar) pe baza unei comunități de interese, de concepții etc.; grupă, colectiv.
4. (spec.) fracțiune politică; grupare formată din reprezentanții unui partid sau ai unui curent politic.
5. (mat.) mulțime de elemente în care fiecărei perechi de elemente îi corespunde un element din aceeași mulțime, în care este adevărată asociativitatea oricare ar fi elementele mulțimii, în care există un element neutru și un element opus legii de compunere a mulțimii.

Cuvinte derivate

• grupuleț
• grupușor
• microgrup

Cuvinte compuse

• grup sanitar

Locuțiuni

• (loc.adv.) În grup = mai mulți laolaltă, în colectiv.
• În grupuri de câte... = câte (atâția) deodată.

Expresii

• Grupuri-grupuri = (în) mai multe cete sau grămezi

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online