crai

română

Etimologie

Din slavă (veche) kralĩ („rege”) (Miklosich, Slaw. Elem., Miklosich, Lexicon, 308; Cihac, II, 80; Meyer 203; Berneker 573), din germană Karl: este numele lui Carol cel Mare considerat drept suveran prin autonomazie. Confer maghiară király, albaneză kralj, neogreacă ϰράλις (krális), turcă kiral (din maghiară).

Pronunție

• AFI: /kraj/

Substantiv

Declinarea substantivului crai
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	crai	crai
Articulat	craiul	craii
Genitiv-Dativ	craiului	crailor
Vocativ	craiule	crailor

1. (astăzi poetic sau în basme) împărat, rege, domnitor.
2. bărbat ușuratic, care se ține de chefuri, de aventuri amoroase etc.; craidon.

Cuvinte derivate

• craidon
• crailâc
• crăiasă
• crăie
• crăiesc
• crăiește
• crăime
• crăișor
• crăiță

Cuvinte compuse

• cei trei crai de la răsărit, crai de la răsărit
• crai-nou
• crai de curte veche

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cari
• acri
• acir
• răci

Referințe

• DEX '98 via DEX online