aer
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ˈa.(j)er/
Substantiv
Declinarea substantivului aer | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | aer | aere |
Articulat | aerul | aerele |
Genitiv-Dativ | aerului | aerelor |
Vocativ | aerule | aerelor |
- amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei și care este absolut necesar vietăților aerobe.
- Aer curat.
- văzduh, atmosferă.
- înfățișare, aspect, expresie.
- Ai un aer răutăcios.
- (bis.) bucată de stofă sau de pânză, de obicei pictată sau țesută cu imaginea lui Cristos mort, cu care se acoperă vasele liturgice.
- epitaf.
Sinonime
- 1: văzduh, climă
- 3: fizionomie
- 4: (bis.) epitaf, (pop.) pocrovăț
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- La (sau în) aer (liber) = într-un loc neacoperit, afară
Expresii
- A lua aer = a ieși din casă pentru a respira aer curat
- A fi (sau a se simți) ceva în aer = a exista semne că se pregătește ceva (în ascuns)
- A fi (sau a rămâne) în aer = a se afla într-o situație critică, a nu avea nici o perspectivă
- A avea aerul că... (sau să...) = a da impresia că...
- A-și da (sau a-și lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se îngâmfa, a se făli
Traduceri
amestec de gaze
|
|
Referințe
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
- AFI: /ˈɛːr/
Substantiv
aer
(Latina)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului aer | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ | aer | aeres |
Genitiv | aeris | aerum |
Dativ | aeri | aeribus |
Acuzativ | aerem | aeres |
Ablativ | aere | aeribus |
Vocativ | aer | aeres |