Punct (dezambiguizare)

Cuvântul punct (din latină, punctum, "înțepătură") poate avea mai multe conotații, acestea fiind legate de semnificația sa originară - în general ceva foarte mic, fără dimensiune și care poate limita sau limitează.

Cele mai folosite semnificații ale cuvântului punct sunt următoarele:

În matematică

Un punct, noțiune fundamentală în geometrie, mai ales în geometria euclidiană, desemnează o entitate fără nici o dimensiune (a se vedea punct geometric și postulatele euclidiene). Cu ajutorul punctului geometric adimensional se pot defini drepte (având o dimensiune), plane (având două dimensiuni), spații (având trei dimensiuni) și hiperspații (patru sau mai multe dimensiuni).
punct aderent
punct circular, numit și punct ombilical
punct de acumulare
punct de contact
punct de extrem
punct de inflexiune
punct de întoarcere
punct de maxim
punct de minim
punct de osculație
punct izolat
puncte ciclice
puncte conciclice
puncte eliptice
puncte hiperbolice
puncte izogonale
puncte euleriene
punctele lui Brocard
puncte parabolice
puncte reciproce
punct ordinar
punct singular
punctul lui Gergonne
punctul lui Miquel
punctul lui Nagel
punct unghiular
punctul simedian
puncte coliniare

În fizică

punct material, corp de dimensiuni neglijabile, fie în comparație cu distanțele față de alte corpuri, fie în comparație cu dimensiunile altor corpuri materiale cu care punctul material interacționează. Poziția lui se poate defini suficient de exact prin poziția numai a unuia dintre punctele sale geometrice.
Punct de fierbere
Punct de topire
Punct material
Punct triplu
Punct Lagrange
Punct de evaporare
Punct de rouă
Punct de condensare

În gramatică

.

Punct, în gramatică, este un semn de punctuație sau ortografic. Ca semn de punctuație, el marchează pauza care se face în vorbire între propoziții sau fraze independente ca înțeles. Propoziția poate fi o propoziție afirmativă, negativă, imperativă (când aceasta este rostită pe un ton neutru), sau o propoziție interogativă indirectă. Punctul poate fi folosit și la sfârșitul unei fraze care conține o propoziție interogativă directă sau o propoziție exclamativă urmată de propoziții subordonate (deoarece tonul exclamativ al frazei se pierde până la sfârșitul frazei). Ca exemplu, semnul de punctuație de la sfârșitul chiar al acestei propoziții este un punct. Punctul se pune și după o frază sau propoziție independentă, un grup de cuvinte sau cuvinte izolate care echivalează cu o propoziție independentă și după care vorbirea nu mai continuă.^[1]

Punctul se pune și după unele abrevieri (dar în acest caz este semn ortografic, nu de punctuație).

Punct poate fi și parte a unei expresii idiomatice; spre exemplu poate fi un cuvânt-cheie într-un grup de cuvinte ca de exemplu "punct de vedere", "punct de convergență" (sau de fugă) sau "punct de referință".

Note

^ Academia Română, Inst. de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, București, Ed. Univers Enciclopedic, 1996, p. 52

Vezi și

Alte dezambiguizări

Point

Bibliografie

Dicționar de matematici generale, Editura enciclopedică română, București, 1974.

Pagina aceasta de dezambiguizare listează articolele care au titluri identice sau susceptibile de confuzie.
Dacă ați ajuns aici prin intermediul unei legături interne care trebuia să trimită direct la un articol, vă rugăm să o corectați.

[1] Academia Română, Inst. de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, București, Ed. Univers Enciclopedic, 1996, p. 52

[1]